IS
ACAD. EMIL PETROVICI
limbi. Astfel, numele unui afluent al piriului Virghi ul (acesta fiind un afluent de dreapta al Oltului in raionul Sfintu-Gheorghe), Cormoful, numit de minori-tatea nationalà maghiarà Kormos (pronuntat korrnof), are la bazà adjectivul maghiar derivai cu sufixul -s (= s) din apelath 1 kor(o)m 'iuningine’l.
    Pornind de la adjectivul *sadjavb, au fost formate in diferite $àri slave, sau locuite odinioarà de slavi, numeroase toponimi«'indeosebi hidronime, care au fost tratate intr-un studiu mai vechi de I. Me h *. Forma olteneascà, in care grupului slav comun *dj ii corespunde un r — cu s. tiranna avind valoarea unui g ( = d') — prezintà a§adar o particularitate fonet.-'à sud-slava occiden-talà. Apelativul sud-slav Occidental care ii sta la bazà a avut mai demult forma *saga (= *sada) 'funingine’ (< si. com. *sadja) ; e a evoluat mai tirziu spre formele de astàzi sada, sade, sagc etc., inlocuite, rt tiv recent, in unele regiuni, de £ada. O hartà a ràspindirii acestor forme a intoc-nit Ivan Popovié 8. Forma sud-slava orientala (bulgarà) corespondentà este saida, saidi (cf. rus. ucr. bielorus. caotca, poi. sadsa, ceh sàze, slovac sadza, sloven saja) 4. Este deci evident cà toponimicul Gar-kKÉit'h este sud-slav Occide ntal.
    In legàturà cu notarea prin r a lui g ( = d‘) sud-slav Occidental, trebuie menzionai cà ea devine foarte frecventà in documentele muntenesti mai noi, in care se constatà o puternicà influenza sirbeascà 5.
    In forma GartBfu.’k din anul 1399, vocala e in locul lui b poate provoca
o	oarecare nedumerire. Este lucru §tiut cà tratamentul e al lui & intens este sud-slav orientai. Cum a apàrut acest e provenit din b intr-un toponimie care prezintà g ( = d') provenit din *dj ? E de presupus cà diacul care a scris actul din 1399 §i care stàpinea o medio-bulgara corectà, fiind obi§nuit cu forma medio-bulgarà -fu,-K (-<Hk) a sufixului -bCb, 1-a adàugat in mod automat §i topo-nomicului, ceea ce n-au fàcut, de altfel, toti diecii care au scris documentele din anii urmàtori, unde gàsim -Tii^K, -mi,, --ku, pentru -bCb.
     A§adar in Oltenia a existat in secolul al XlV-lea §i al XV-lea un toponimie
—	dispàrut mai tirziu — care prezenta tratamentul sud-slav Occidental al grupului slav comun *dj. Aspectul fonetic al toponimicului va fi fost Sagawc sau Sad'avoc.
    Tot un tratament sud-slav Occidental, anume u pentru si. com. *Q, prezintà numele de sat Xrpn, atestat la inceputul secolului al XV-lea (1408— 1418) 6, §i hidronimul de pe teritoriul orafului Tirgu-Jiu Putna7, afluent al Jiului.
    in ceea ce prive§te toponimicul Ugri, cu sensul de 'unguri’, din secolul al XV-lea, trebuie mentionat cà el apare intr-un document scris in medio-bulgarà, in care diacul intrebuinteazà obi§nuit iusul mare, in medio-bulgara vechilor documente muntenesti, numele maghiarilor era vàgri, al càrui genitiv
1	Kniezsa Istvin, Erdely vtznevei (Hidronimele Transilvaniei), Cluj, 1942, p. 30.
     2	Johann Melich, Zur Etymologie von cech. Säzava, in « Archiv für slavische Philologie», XLII, 1928, p. 157-159.
     8	Popovii, op. cit., p. 443, harta 15.
      4	Privitor la reprezentantii actuali ai lui gl. com. *sadja a se vedea Viclav Mache k, Etymologicky slovnik jazyka £eskeho a slovenskeho, Praha, 1957, g.v. saze, ;i Mai Yagmer,
Russisches etymologisches Wörterbuch, I—III, Heidelberg, 1950—1958, s.v. caMca.
6 De ex. Mir», npiri etc., in locul formelor medio-bulgare	npi:*A<. Vezi I. B o g d a n,
Documente privitoare la relafiile färii Romanefti cu Brafuvul cu fara Ungureascä in sec. XV fi XVI, Bucurefti, 1905, p. CLXXXYIII, CXCV, CCI, 225, 234, 240.
     6	Panaitescu, op. cit., p. 88.
      7	Marele diefionar geografic al Romäniei, V, p. 618, s.v. Tirgu-Jiu.