BIBLIOGRAFIE
369
      în poezia Cârfile întîlnim o comparatie :
  A lumii visuri eu ca flori le leg. . .
     în traducere apare o metafora :
  ... IJaembi-Me'tmbi 3aBfl3biBaio a.
     înlocuirea este reufitâ, deoarece la baza metaforei stà totdeauna o comparale.
      în al treilea caz, imaginea devine mai prozaicâ. în poemul Epigonii întîlnim o sinecdocà :
  Boiliac cinta iobagul ?-a lui lanfuri de aranid.
     Traducatorul face abstracçie de acest procedeu, oferind urmàtoarea solu(ie :
                               Eojuraax uncaji, KaK ÏKHJIH b yraeiciite KpenocrHtie.
      în ceea ce privefte procedeul artistic al repeti(iei, atìt de frecvent folosit de Eminescu, putem spune cà numai un sfert din numàrul cazurilor (din poeziile traduse) a fost redat ìn traducere.
     Renun{area la repeti(ie ni se pare inevitabilâ ìn cazul verbelor care au un complement exprimât printr-un substantiv cu care prezintà identitate de radicai :
                                         Vom visa un vis ferace.. .
                                         Mfal yBHflHM COH CtiaCTJIHBblii . . .
     Dar ni se pare regretabilà omisiunea repeti^iei ìn unele cazuri in care acest procedeu este perfect traductibil, cum ar fi :
  Mirera însuçi minà-n luptâ vijelia-ngrozitoare,
  Care vine, vine, vine, caicà tatui In picioare. ..
Ha KOHe cBoeM jik>6hmom Mwpqa b caMoft ryme 6oa,
  Oh BCRer cboio JiaBHHy, normpaH bcc H<HBoe.
     în volumul analizat sînt cîteva cazuri de introducere a unor procedee artistice. Dam mai jos un exemplu de procedeu artistic introdus de traducâtor: in poczia Egipetul, 12 versuri ráspíndite ín toatá poezia încep cu conjuncfia jî, îar în traducere 34 de versuri încep eu con-junc^ia u. Traducâtorul a introdus aici o anafora largita. în acest exemplu, introducerea proce-deului artistic nu reduce valoarea traducerii, pentru cà procedeu! introdus se include armonios în stilul fi în atmosfera originalului.
     Vom analiza acum cîteva cazuri în care traducàtorii s-au îndepàrtat de original, creind imagini pujin verosimile.
     Traducerea poeziei De ce nu-mi vii confine urmàtoarea strofâ :
  CmOTPH, y'M JiaCTOMKH JICTHT,
  PoHfleT JIHCTbH XMypblft can,
                                      H ncpBbifi CHtz saHocum cjudt —
  Te6« BCC HCT, TCÓH BCC hct!
      Or, la noi în (ara, cînd pleaeà rîndunelele, nu cade încà zapada. De altfel, în original este vorba despre brumâ.
      în traducerea Scrisorii III, dupà luptâ, ostafii se culcâ înainte de apusul soarelui :
                          CMojiKJia uHTBa, h rcpoH 3acbtnaiOT chom TH/KC-'TI.I-M.
                         Co.THUe MCflnCHHO Ca.lHTCH H noSe^HblM OpCOJIOM,
  Cjiobho Mo.iHHeii aacTbrBwcH OKaiiMJlHeT narcpL coHHblft...
     Dar volumul cuprinde fi exemple de redare fidelà a imaginii din original. Vom cita ultima strofâ din poczia Peste virfuri fi traducerea ei :
                        De ce taci, cïnd fermecatà	Mro yMOJIK Tbî, 3ByK Iîa;ipi,IBHï.;iÎ ?
  Inima-rni spre tine-ntorn?	fl rOTOB C T06010 B nyrfe. . •
  Mai suna-vei dulce corn,	BHOBb mchh KOrfla-HHÔyflb
                     Pentru mine vre odatà?	Íl030eeiub JIH, por npU3bi6Hbiü ?
      în traducere întîlnim douâ cuvinte eu sens de chemare : no3oeeutb « vei chema» fi npusasHUü « de chemare»; în textul románese nu existâ nici un cuvînt eu acest sens, totufi traducerea este fidelà pentru eâ din întreaga poezie reiese câ poetul este atras, chemat de sunetul cornului.
      Trecem la analiza fidelitàçii redàrii cîtorva imagini fi idei din textul románese.
      Poemul Epigonii este stràbàtut de un adîne sentiment de respect fa {a de înaintafii poetului. Ultima strofâ începe astfel :
                          Ràmîneti dará cu bine, «inte firi vizionare
  Ce f3cea{¡ valul sà cinte, ce puneaji steaua sá zboare. . .
24 — C. 844