150
MIHAI NOVICOV
citcazâ deobicei romanul Un erou al timpului nostru, iar uneori fi Cìntecul despre negufatorul Kala$nikov. Cìt privefte acesta din urmà, vom reveni. Deocamdata vom mentiona doar cà Un erou al timpului nostru este inclus de càtre unii cercetatori ìn scria romanelor realist-critice, mai aies pentru câ în roman evo-lueazâ personaje tipice în ìmprejuràri tipice, cìt fi pentru cà opera contine un tablou veridic al societâtii rusefti de atunci. Se specifica de asemenea cà, spre dcosebire de romantici, Lermontov are o atitudine critica fata de eroul sàu. Argumentele au parut însâ, fi continua sa para, neconvingâtoare. Latura lor cea mai vulnerabilâ consta în faptul câ izoleazâ arbitrar o productie a scriito-rului din ansamblul operei sale. Ca tonalitate Un erou al timpului nostru e tot atît de romantic ca fi Demonul sau oricare alta opera a lui Lermontov. în acest roman se gâsesc întrunite toate însufirile definitorii aie romantismului. De aceea fi« sunâ» atît de romantic. De ce atunci sa fie sustras romantismului? Numai pentru câ e foarte veridic? Ar însemna atunci câ o opera romanticâ, prin definire, nu e în stare sâ refiecte adevâruri valabile. Astfel s-ar accepta tacit câ romantismul în generai — vâzut fi ca un curent literar fi ca metodâ artisticâ — reprezintâ un fenomen inferior, o artâ minorâ, ceea ce multi istorici §i teore-ticieni literari nu sînt de acord sâ accepte. Ei vâd în calificarea unor opere lermontoviene drept realiste o subapreciere implicitâ, de nuantâ vulgariza-toare, a romantismului. Un motiv în plus pentru noi de a încercc sâ introducem în eseul de fatâ fi un punct de vedere asupra romantismului ca atare.
    Problema se discutâ din ce în ce mai aprins fi pe plan estetic, fi pe plan istorie. Fenomen explicabil, dacâ ■Jinem seama de faptul câ epoca noastrâ e prin excclentâ o epocâ de destelinire a unor drumuri noi în artâ. Iar orice epocâ de acest fel simte nevoia sâ se lâmureascâ, fi pe cît se poate mai aprofundat, eu privirc la diverse aspecte aie moftenirii. Se pare câ unul din aspectele cele mai discutate aie problemei este fi aceasta: ce este propriu zis romantismul? Un curent irepetabil, care s-a consumât fi s-a epuizat în primele decenii aie secolului al XIX-lea? Sau un «tip» de reflectare artisticâ, susceptibil de a renafte ori de cîte ori anumite conditiuni istorice îl reclamâ? Fârâ a ne angaja într-o argu-mentare ainânuntitâ, ne vom solidariza totufi cu acei cementatori care sustin câ romantismul ca fenomen istorie literar nu poate fi înteles în afara epocii care 1-a générât. Iar acest romantism, câruia îi apartin Byron fi Shelley, Novalis fi Tieck, Chateuabriand fi Vigny, Lamartine fi Victor Hugo, Pufkin fi Lermontov, Mickiewicz fi Petôfi, Eminescu fi Hristo Botev, a avut o seamâ de trâsâturi artistice foarte distincte, izvorîte organic dintr-o anumitâ viziune esteticâ asupra lumii contemporane. Dupâ cum au subliniat-o fi alti comenenta-tori, principalul în romantism era negarea realitâtii înconjurâtoare în numele
referatul lui K. H. G r i g o r i a n („repoü tuuueio epeMemt“ kok poManmunecKoe npouieedenue) prezentat la a V-a sesiunejtiinfilicà interuni versi tara inchinata operei lui Lermontov (Odjonikidze, 14—18 mai 1962), dar chiar çi in cadrul acestei sesiuni autorul referatului menzionai a fost contrazis de V. A. M a n u i 1 o v çi U. R. F o t h (Hseecmun AuadeMuu HayK CCCP. Ornde-jieme .lumepamypbi u H3UKa,moM XXI, ebtnycK 5, Moscova, 1962, p. 462—463). Inclina spre a considera romanul Un erou al timpului nostru ca o opera realista çi majoritatea acelora care au ràspuns la întrebarea pusâ în întîmpinarea celui de-al V-lea congres international al slaviçtilor (Cjiaax'icKa <f>UAOAO!UH, toih II, Sofia, 1963, p. 123 — 133). Totuçi unii formuleazâ rezerve, ca Z. Karanczi-Debretin, I. V. Stennik — Leningrad, în timp ce cîfiva - acelaçiK. H. Grigorian çi C. Hyart (Liege) — opineaza hotàrît pentru romantismul romanului. La noi pârerea cà opera lui Lermontov aparline çi romantismului çi realismului a fost formulata pentru prima datà de Dobrogeanu-Gherea. Mai recent, Tamara Gane, autoarea unei interesante monografii despre marele poet rus (Editura Tineretului, colecjia Oameni de seamâ, Bucureçti, 1963) a intitulât chiar penultimul capitol al carfii «Luciditate — realism».