336
CIUTICA
micianului N. K. Gudzii intercseaza in mod special pe cercetatorii vechii culturi románefti, cunoscute fiind strinsele legàturi care au existat intre vechea noastrá cultura fi aceastá culturá din Ucraina in sec. XVI—XVIII, dar fi mai devreme.
      Istoriografia literarà sovieticá fi to^i cercetatorii vechilor culturi ràsàritene, inclusiv cerce-tàtorii romani, urmaresc cu Ínteres de mai multà vreme directa nouá imprimati studiului culturii ruse vechi de cátre profesorul Dmitri Sergheevici Lihaciov de la Leningrad fi fcoala sa. O importanza metodologicà excep^ionalà prezintà, de aceea, pentru to^i cercetatorii vechilor culturi ràsàritene, referatul CucmeMa AUtnepamypuux ztcaHpoe dpeeneù Pycu (Sistemul genurilor literare in Rusia veche, p. 47—70), in care D. S. Lihaciov formuleazá o serie de observa^ii cu privire la specificul formàrii, diferenZierii fi intrepàtrunderii genurilor literare in cultura rusà veche. Automi aratà cà, in fiecare epocà, genurile literare stau intr-un raport de interdependenZà, alcà-tuind un veritabil sistem, care evolueazà fi se schimbà in totalitatea lui. Eie trebuie deci studiate nu izolat, ci in legàturile lor dialectice, spre a surprinde profilili specific al culturii epocii vechi, atit de deosebit fi uneori impenetrabil pentru cei care abordeazà acest domeniu cu metodele cu care se cerceteazà literatura modernà. Se subliniazà fi se exemplificà concludent faptul cà, in epoca veche, hotàritoare in aparizia fi diferen^ierea genurilor literare, ca fi in evoluZia lor, a fost funesta lor directà in viaZa oamenilor. N-a existat ideea unei literaturi cultívate in sine, fàrà o utilitate imediatà fi fàrà o legàturà strinsà cu diferitele imprejuràri concrete ale vieZii omenefti sub diferite forme.
      Tot ca un efort de definire a vechii culturi ruse poate fi privit fi referatul lui I. S. L u r i e, O cydbfax nepeeoduou 6 e ah smpuentu <u e Poccuu uy 3anadnux cjioshh e XV—XVI ee. (Despre soarta traducerilor beletristice in Rusia fi la slavii apuseni in sec. XV—XVI, p. 71—86). Incepind prin a aminti cà multi cercetàtori nifi fi stràini au contestat existenZa unei beletristici mse pinà in sec. XVII fi au afirmat cà in aceastà abaenfà ar consta una din principalele tràsàturi ale dezvoltàrii deosebite a culturii ruse faZà de culturile apuse ne, autorul rectificà pàrerea susZinà-torilor afa-zisei« depline originalitàti a literaturii ruse vechi». Problema, subliniazà I. S. Lurie, trebuie dezbàtutà nu teoretic, ci pe baza materialelor concrete. Afadar, « au existat in genere in literatura rusà veche scrieri, subiecte sau aspecte ale operelor asemànàtoare cu scrierile fi subiectele literaturii occidentale contemporane?» se intreabà automi. Dacà da — in ce oniitii au apirut fi ce le-a fàcut sà dispirà. Tot cancret trebuie sà se punà fi problemi spscificului literaturii ru^e, determinai de anumite imprejuràri istorice, fi eie specifice. Urmàrind ceca ce diferentiazà dar fi ceea ce stabilente paralelisine vàdite intre literatura rusà fi cea occidentalà, cercetàtoral sovietic comparà intre eie culturile slave din aria occidentalà (cehà, polonà) cu cultura ru*à veche, spre a vedea in ce màsurà se deosebesc fi in ce màsurà o serie de opere circulà deopotrivà in rasàrit fi apus. Materialul pe care se bazeazà il oferà, in primnl rind, afa-numitele « càrZi populare», comune Europei intregi fi care au un caracter beletristic evident. Sìnt urniàrite apoi destínele diferitelor cúrente culturale general-europene (Umanism, Reformà) in cultura rusà fi in culturile slave apusene. §i acest referat intereseazà in mod deosebit pe cercetàtorul román, care va gàsi un punct de vedere fi un mod de tratare a problemelor ce pot fi valorificate fi pentru studiile de culturà veche romaneascà.
     0 magistralà analiza a dramei lui Lope de Vega« El Gran Duque de Moscovia», in care drainaturgul spaniol prezintà epoca lui Ivan cel Groaznic fi pe « falsul Dimitrie», ne dà Nicolai Ivanovici Balafov in comunicarea Peueccaucnan ripcó.ie.HaimiKa ucnau-CKOÜ dpa.HU XVII e. na eocm yuHOC.ia&HHCKue iucmu (Problematica renascentistà a dramei spaniole din sec. XVII pe teme slave ràsàritene, p. 89—124). Enumerind pe numerofii cercetàtori nifi fi stràini care s-au ocupat de aceastà dramà a lui Lope, autorul aratà cà atit paternitatea cit fi izvorul acestei opere sint bine stabilite, dar nu s-a studiat modul in care acest izvor a fost utilízat. Analiza ideologicà comparativi arata limpede cà Lope de Vega a làsat de o parte tendintele pro-catolice ale scrierii iezuitului Possevino fi a dat faptelor o orientare net renascentistà, umanistà. El a fàcut din personajul Dimitrie, despre care incà nu aflase cà e un impostor, imaginea unui principe popular afa cum il concepeau umaniftii, piesa lui avind caracterul unei opere ce urmàrefte formala unui principe desàvirfit — temà scumpà umaniftilor. Ulterior, cind a aflat realitatea, el a reluat aceastà temà a « principelui popular» fi a ràscoalei poporului care ifi impune favoritili, in drama pe teme ungare« El rey sin reino», in care personajele pozitive, intmchipind concepZiile autorului. sint bàtrinul loan Huniade fi fiul sàu Matías Corvinul. §i pentru Lope, ca fi pentru urmafii sài care au prelucrat temele sale de istorie stràinà, acest procedeu de a vorbi despre Zàri fi lucruri indepàrtate constituía un mijloc de a-fi expune concepitile inaintate fi a le opune stàrilor de lucmri din Spania, fàrà a trezi reac^iile cenzurii inchiziziei. Studiul deosebit de valoros al cercetàtorului sovietic — specialist in literaturile occidentale — este un bun prilej de a ne reaminti despre o altà piesà a lui Lope:«El prodigioso principe transilvano», in care este prezentatà epopeea luptei antiotomane condusà de Mihai Viteazul. Defi acesta nu apare decit indirect. intr-o uimitor de veridicà relatare a lui Sinan Pafa inv*ins, faptele sale fiind in genere atribuite lui Sigismund