ETIMOLOGII ROMÁN EijTI IN « DICJIONARUL LIMBII POLONE »
87
    capino (I, 784), termen forestier, se explica prin 'instrument format (lintr-o cange de otel §i miner de lemn, folosit la manevrarea copacilor tàiati’ ; nu se dau de loe exemple, nici etimologia, in romàna este de origine retoromanà §i a pàtruns,«o data cu obiectul, prin lueràtorii forestieri din Tirol, Friul, Carin-tia §i Craina» (cf. Yasile Arvinte, Elemente retoromane in terminologia forestiera romàneascà, in SCL, XY, 1964, nr. 5, p. 656—658), pe la sfir^itul secolului trecut ; in regiunea Carpatilor nordici, alàturi de rom. dial, fapin (care continuà fàrà modifican termenul de origine Zappin, capin), exista §i o forma femininà, cu -à final (specific romàneascà) care a pàtruns §i la maghiari, ucraineni §i, dupà cum se vede in SD, §i la poloni. Deci: <rom. tapinà>.
   grapa (II 1289), <moze nm. Gerumpel = zsypisko, piargi (SW)> SD il dà drept caracteristic regiunii Podhale: 'versant, pantà abruptà a unui deal; pràpastie’, cu douà citate: din Emil Zegadlowicz fi din« Tygodnik Ilustro-wany», 1870. Slawski (I 341) se pronuntà pentru un imprumut din romànà (« groapà»), trimitind la lucràri ale lui St. W^dkiewicz §i D. Crinjalà. Din punct de vedere semantic, cit §i fonetic, este foarte posibil. V. §i tukasik, 211, care dà §i forma gropa. In locul etimologici probabile, care lanseazà §i un etimon german cu fonetism prea indepàrtat, propunem etimonul románese, care nu comporta greutàti nici de ordin semantic, nici fonetic. Deci: < rom. groapà = urwisko, zsypisko>. Germ. Gerumpel ar fi dat, poate, pol. *grqpla, sau *grqpa (v. G. Korbut, Wyrazy niemieckie iv jqzykupolskim, in« Prace filologiczne», IV, Warszawa, 1893)1.
   kalauz (III 486), <turc. kelaguz, kelavuz, kelauz =dowodca>; kalauzotvac (id.). Ambele cuvinte au douà sensuri: a) 'ìnchisoare, celulà’ b) rcel ce conduce, gbid’ §ia^ 'a inchide in celulà’, a azvirli in temnità, b)'& conduce, a insoti, a càlàuzi’. Credem cà poi. kalauz este mai apropiat de rom. dial. (Mold. Trans.) càlàuz (lit. càlàuzà) < ture, kelaguz, kylaguz. In aceastà formà cuvintul a intrat §i in rusà (Vasmer I 507). Pentru forma §i etimologia cuvìntului in rom., v. Tiktin I 260 ; Candrea 200 ; DLRM. 124 ; DLRC I 357 ; DA I 35. Exem-plele, citate din T. T. Jez, pentru sensul al doilea, vin sà intàreascà aceastà etimologie (pentru kalarasz < rom. calaras, tot din Jez a fost un exemplu). Sensul de 'ìnchisoare’, fa duce la ìnchisoare’ s-a dezvoltat, credem, ulterior, din sensul prim. Deci: <rom. càlàuz < turk. kelaguz, kelauz>.\. §i St. Lukasik, 229, care-1 atestà in poi. din sec. XVII, SL II 293, SW II 214 (tot din turcà).
    I	o g of et (IV, 188), termen istorie: 'cancelar, pisar la curtea valahà sau romàneascà, de asemenea boier romàn de vazà’. Se dà etimologia direct din gr. logothetis — 'controlor al socotelilor’ §i un exemplu din A. Prochaska, 1927. Cuvintul este atestat §i in SW (II 760, unde se aminte§te de W. Potocki). Credem cà s-ar fi putut da astfel etimologia: < rom. logofàt < gr. logothetis >, dat fiind cà in literatura polonà termenul este folosit cu deosebire pentru o realitate romàneascà. Lipsesc exemple din románele istorice ale lui T. T. Jez, care ar fi putut ilustra §i mai bine termenul, justificìnd in felul acesta adoptarea etimonului románese mai apropiat, in locul celui grecese, mai depàrtat. T. T. Jez in Za króla Olbrachta, Warszawa, 1961, foloseijte termenul logotet (cu t) care nu apare in SD, iar in trimitere (pag. 418), explicà: « wielki logotet» (logofet)
     1	In romanul „fáranii“ de W. St. Reymont (scris in grai Jàrànesc eterogen, fàrà o localizare precisà) ain intilnit cuvintul grapa, cu sensul de 'ceaun, oalà de tuci’ (edi(ia 1953, voi. II, p. 115; existà $i o explicare a editorului in notà). S-ar putea sà aibà altà etimologie decit grapa 'groapà, pràpastie’, dar mai degrabà credem cà e vorba de o evolute semanticà a aceluiasi termen de origine romàneascà.