ETIMOLOGII ROMÂNEÇTI IN « DICJTONARUL LIMBII POLONE»
73
de nord (in special ucraineanà, polonà, slovacà). In problema care ne intereseazà, atrage atentia in aceastà lucrare capitolili scris de Kaluzniaeki Cuvinte romà-ne§ti in limba ucraineanà, in care sint date, in ordine alfabetica, 270 de cuvinte cu etimonul lor románese, cu corespondentele poloneze, turee§ti, grece§ti, etc. indicindu-se §i aria de ràspindire. Lucrarea aceasta se incadreazà in marea actiune de cercetare a influentelor reciproce dintre limbile slave §i unele limbi neslave (romàna, maghiarà, albanezà, neogreacà, turcà), actiune inceputà de Fr. Miklosich incà din 1860—1861 prin studiul sau asupra elementelor slave din limba romàna 1.
    Dupà aparitia studiului lui Miklosich-Kaluzniacki, intre anii 1890—1915 cercetàrile asupra elementelor romàne§ti din dialectele limbii polone se inten-sificà §i in Polonia, la loc de frunte situindu-se lucràrile lui Lucjan Malinowski §i Stanislaw W^dkiewicz2. Romànisme (farà a li se indica insà etimonul, pentru cà nu are profil etimologie) gàsim ¡»i in primul dictionar al graiurilor polone alcàtuit in aceastà perioadà de Jan Kariowicz 3. Un bogat material informativ (tóate fórmele existente in dialecte §i limba literarà, cu derivatele lor, atestate de la inceputurile literaturii scrise pìnà la sfinitili secolului al XIX-lea, cu indicarea, de multe ori justà, a etimologici) oferà marele « Dictionar var§ovian» istorico-explicativ §i etimologie, in 8 volume, care incepe sà aparà in 1900, sub redactia lui A. A. Kryriski, J. Karlowicz §i W. Niedz-wiedzki 4.
    Lueràri de istorie §i etnografie tot mai numeroase incearcà sa aducà lumina in problema conditiilor social-economice §i politice §i a càilor de pàtrundere a elementului románese pe teritoriile de la nord de Carpati, in Polonia, Ungaiia, Slovacia, Ucraina, Moravia, Silezia. Cercetàrile lingvistice au ajuns la stabilirea faptului cà cele mai vechi §i cele mai numeroase elemente románe§ti din dialectele polone de sud, ucrainene §i slovace se datoresc transhuman\ei pàsloresti, unele dintre eie fiind transmise direct, aitele prin filiera maghiarà 5. Spre sfirsjitul sec. al XIX-lea §i in primele trei decenii ale sec. al XX-lea, in problema romà-nismelor lexicale de pe teritorii slave de ràsàrit §i de apus se remarcà lucrà-
      1	Despre aceste lucräri çi în genere despre activitatea lui Miklosich vezi çi articolul lui Gh. Mihäilä din Rsl, VI, citât mai sus.
     2	L. Malinowski, Slady ivplyivu rumunskiego w mowie gôralskiej na Podhalu, în « Spr. z posiedzen P. A. U. Krakow», 1891, p. 43—47 ;L. Malinoswki, O nieklôrych wyra-zach ludoivych polskich, în « Rozprawy PAU (WF)», Krakow, XVII, 1893, p. 17 — 20; A. B r ü c k n e r, în Afsl Ph, XV, p. .585 §i urm. ; A. Krynski, în « Prace fil.», IV, 1893, p. 682 §i urm. si în « Kwart. Hist», 1893, p. 477—481 ; St. Wçdkiewicz, Zur Charakteristik der rumänischen Lehnwörter im Westslawischen, în « Mitteilungen des rumänisches Institut an der Universität Wien», hg. von W. Meyer-Lübke, 1914, I, p. 262 — 291 si 401—402; De quelques emprunts du slave occidental au roumain, în« Rocznik Slawistyczny», VII, 1914—1915, p. 111 — 132 ; Dyalekt rumunski uzywany na ziemiach polskich, în « Jçzyk polski i jego historia, Encvklo-pedia PAU», III, 2, 1915, p. 449-451 (v. J. Goldman, op. cit., p. 218-219, St. Luka-s i k, op. cit., p. 163).
    3	Jan Karlowicz, Slownik guar polskich, t. I—VI, Krakow, 1900—1911.
     4	A. A. K r y ri s k i, J. K a r 1 o w i c z, W. Niedzwiedzki, Slownik jçzyka pol-skiego, t. I—VIII. Warszawa, 1900—1927 (rééditât în 1953).
      5	Se poate admite fi transmiterea directâ de maghiarisme, pe cale pästoreascä, în dialectele sus-amintite, întrucît maghiarii au fost singurul popor de pästori din aceastä parte a Europei în afarâ de români, care au putut contribui la aceasta. Pentru prima datä problema a fost pusâ astfei de I. K n i e s z a în Pochodzenie hungarismôw Karpackiej terminologii pasterskiej, în Ksiçga referatôw, II Miçdzynarodowy Zjazd Slawistôw, Warszawa, 1934, p. 49—53.