142 EPISTOLARIO • Capodistria, vecchi e senza soccorso ; anzi, il padre deve soddisfare ad una jpallcvadoria, e non Io può. Di qui il suo cruccio ; cerca però di trar profitto da ogni cosa. Gli annunzia poi d’aver avuto un colloquio col mercante ebreo, e gli comunica il desiderio del Con* versino d’aver da Muggia un giovi« netto che lo accompagni in curia; il Conversino offre di istruirlo nelle lettere. summam atque opulentissimam miseriam? senes, egri, inopes la-borant, nec est cis ulla neque in se ncque in aliis spes; utque nichil ad summam desit, cogitur nunc pater sponsionem, quam pro alio subierat, ipse re implere et pecuniam quidem adeo gravem exol-vere, ut sit ei aut carcer subeundus aut fuga paranda W. hts ego 5 non moveri non possum, quanquam hoc ipsum semper molior, ut omnia in partem meliorem traham, et sollicitudines, que profuture nichil sunt, demam. Ante hos dies dominum Breu(b) conveni, mandata tua exp'osui. ille me noluit coram conservo loqui, qui dicerct cimatori tuo 10 quod a se exigis dedisse, idque presente Putio(d) sacerdote alioque deridilo (•> gibboso, cuius nomen preterierat(f>, factum; ac, nisi ita constaret, promptum se illud iusto pretio, etsi iniuste <*>, pensare . aetas ad .xnm. vel .xium.(m) annum sit; boni mores, parentes cogniti, hec te presto facileque implere posse. Nicolaus de Bononia <'>, quem ad hoc ipsum requi- 25 sierat, eum docuit. tu, si potes, clari viri et te amantis desiderium exple. vale. Padue, .xvi. kalendas octobris 1395. (a) ut sit-paranda espunte in B e omesse in G (b) R G Breum (c) G quid diceret (d) B P Purlo o Pucio CG R om. (e) B clerico (f) R G preterieram G in marg. : • pretetierat in CP •. (g) G om. etsi iniuste (h) Dopo pensare C lascia spazio d’una parola in bianco. Forse dlxit o alcunché di simile. (i) BG tu non id vide C R tu nunc hic vide G in marg.: • hic in alio codice ». (k) CRG potest G in marg.: • possit in alio codice •. (1) B prolicere RG comode litteris (m) B V .¡ui. vel .xvi. (n) CG V .mu. kal. R 1495 (1) È costui probabilmente il Nicolò documento citato nella nota all’epi-ricordato con Giovanni da Bologna nel stola III, p. 8.